Limba noastră

 

 

A (cu)prins demult pământul ăsta românesc

şi după, din moşi strămoşi, ne-am legat

 

pe orizontul privirii,

steagul în culori

şi toamnă a fost să fie

 

când codri-şi lasă frunzele covor de roşu-ruginiu  

şi galben-auriu străluce grânele din şes

cu albastrul mării-n ţărmul gândurilor ce-şi înalţă zborul

în dorul, singurul dor al lumii, pe vertical ţesut,

 

perete de netrecut,

cruce încercată-n timp,

nezdruncinată limba noastră.       

 

31.08.2014, ora 12,46’

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->