A (cu)prins demult pământul ăsta românesc
şi după, din moşi strămoşi, ne-am legat
pe orizontul privirii,
steagul în culori
şi toamnă a fost să fie
când codri-şi lasă frunzele covor de roşu-ruginiu
şi galben-auriu străluce grânele din şes
cu albastrul mării-n ţărmul gândurilor ce-şi înalţă zborul
în dorul, singurul dor al lumii, pe vertical ţesut,
perete de netrecut,
cruce încercată-n timp,
nezdruncinată limba noastră.
31.08.2014, ora 12,46’

Comentarii
multumesc din suflet voua tuturor, o seara frumoasa, Marius
Frumoase versuri!
Frumos!