LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ
M-am născut cu limba română de mână
Și m-am plimbat cu ea vreo câțiva ani prin casă;
Dormeam în palatu-i, unde era stăpână
Regina cuvintelor în înțeles deplin și forma lor aleasă.
*
Conturul ei e graniță de țară veche
Călcată de Traian cu zeci de secole în urmă;
E fagure din buduroaie dace nepereche,
Pe care-l recoltăm și azi în limba cea română.
*
Am pus-o în traistă și-am dus-o la școală,
Dar o aveau colegii toți în manuale,
Iubindu-te, frumoasă limbă, ne vindecăm de-o boală
Și imn îți ridicăm pe scări de osanale.
*
Pe-acest ținut, de la Per Scorilo moștenire,
N-o să ne fie teamă nicicând să vorbim
Limba română, și-n alte țări, nu e-o rușine;
Că ea ni-i steagul și icoana pe care le iubim.
*
De trup și suflet ni-i limba mai aproape,
Este veșmântul în care ne-am născut,
Cum se naște lumina din orizont de ape
Și versul din cuvinte ca rodul din pământ.
*
Limba română ni-i mamă sau sora cea mare,
Ce ne-nsoțesc oriunde pas cu pas;
Ne e izbânda în orice conversare
Și-n grupul altor limbi tot Doamnă a rămas.
*
De-ar fi, cândva, Pământul să înghețe...
Și veșnicia ar fi doar de prezent !
Dar noi, români, cum suntem cu blândețe
Am dispărea cu limba medalion la piept.
*
Nu vrem onoruri, nici vaiete de-aiurea,
Că nu pierim după dictat ca nație, popor,
Cum piere de blestem într-un pârjol pădurea,
Că în metafore ni-i limba țesută-n tricolor.
*
La fiece român, în fiecare casă,
Peste toți, ea este Doamna stăpână,
E lumina ce arde-n candelă pe masă...
E limba noastră, e limba română !
*
ION PĂRĂIANU
-->
Comentarii