Toc mărunt nervi rămaşi neamputaţi de timp
şi dorul arde,
stomacul mă roade
şi fierea îmi lasă gura pungă.
Tulumba de cârnaţi o pregătesc
să-i strâng pe toţi, să satur câinii
care urlă la lună, să tacă,
să-mi aud tăcerea cum îşi tânguie şoaptele.
Torc iţele, ghem legate, să nu-mi mai sară pieptul
şi sufletul să vină acasă. Linişte.
22.12.2014, ora 16, 51’

Comentarii