Privesc copacul acoperit de visele noastre,
S-a încărcat unul câte unul în nopţile albastre,
Picuri îmi mângâie bolta sufletului cu tantreţe,
Câteva se acund încet în ochii mei îndrăzneţe,
Adieri, lumini şi umbre printre ramuri de vise,
Într-un coş plin cu un parfum suav de narcise,
Lacrimi de fericire îmi mângâie acum obrazul,
Poezia sufletului îmi mângâie bucuroasă auzul.
Eşti aici, mă încălzeşti şi cu drag îmi zâmbeşti,
Îmi curgi printre gene prin şoapte, îţi aminteşti ?
Culegem de pe buze florile unui cireş în floare,
Tu ai devenit eu, iubirea dăruieşte binecuvântare.
Ne-am atins sufletele cu aripi înmuiate în mult dor,
Încă o primăvară plină de culoare trece în zbor,
M-ai făcut să simt , să cred că iubirea este destin,
Sufletul va învinge, fără regrete, ca un bun creştin.
Am trăit clipă de clipă, intens şi am acum amintiri,
Veşnice trăiesc într-un buchet numai de trandafiri,
Mă bucur când sunt îmbrăţişată în suflet de flori,
Ploile primăverii ascund picturi parfumate în zori.
Timpul trece, secundele, visele, speranţe, iubire,
Suntem o petală ce se odihneşte în noi în tăcere,
Poate o lacrimă de cristal tainică printre stele,
Dăruiesc vietii eternitatea prin visele nopţii mele.
-->
Comentarii