Ploaia s-a aşternut strategic.
Printre crengi, ascunse, păsări îşi înalţă glasul
în momentele ei de respiro, ca un ecou.
Era un vacarm continuu printre cuvinte.
Literele se ciocneau între ele. Vaiete prelungi.
Îşi puneau piedică, să cadă. Ordinea lipsea.
Mascate de şanţuri, riduri ale vremii, aruncau pe note,
şoapte în aer, pe cer, să găsească, rătăcită, liniştea.
Spovedanie pentru Suflet.
28.04.2015, ora 15,51’

Comentarii