Linia vieţii
deapănă atâtea amintiri
începe cu-nceputul,
sfârşeşte tot cu începutul
iar piatra lunii străluceşte a veghe
scapă fără voie câte un bob
de lacrimă purificatoare
în râul nesecat al sufletului
peste care ninge cu uitare
şi regrete
începe cu-nceputul,trasând linii
când drepte, când şerpuite
cum îi dictează destinul
şi norocul
teama de necugetare sau umbrele
făra chip şi nume
pe caile lipsite de nopţi
cu lumină sau zile fără soare
ascunde sub pleoapele cerului
lacrima destinului
ce nu a prididit să răscolească
prin cugetul fericirii
să-l rupă în bucăţi
pentru jertfire, inventând
o moarte grăbită
cu cuget sărac
ce aşterne peste zâmbet
curcubeu îndoliat
linia vieţii
adună în palmele inimii
comori nebănuite, care,
aprind fitilul speranţei
dând strălucirea
zâmbetului şi al
împlinirii.
-->
Comentarii
multumesc cu mare drag tuturor
..."iar piatra lunii străluceşte a veghe
scapă fără voie câte un bob
de lacrimă purificatoare
în râul nesecat al sufletului..."
Frumos poem...Felicitări!
ascunde sub pleoapele cerului
lacrima destinului
Ce frumos!
Inedită. Mi-a plăcut foarte mult.