şi o avalanşă de priviri din unghiuri opuse
până tulburătoare rămâi, coapsă bogată,
foşnitoare ca o pisică prin întuneric
aluneci în apă ca o piatră.
În viţa ta sălbatică ecoul strugurilor verzi
acreşte aşteptarea hoţilor de cai
sub stejarul fulgerat din pădurea păgână
bântuită de fantome bătrâne.
Tot ce nu crezi n-ai să cunoşti,
dospeşte-n viu aluatul sub coaje
acoperiş inimii să-i facă,
liniile tale îşi caută cheia
în visarea galbenului de invidie
urcătoare-n oglinda cunoaşterii.

Comentarii