lirism baladesc
timpul meu de ametist
cade-n alăute trist,
beau culori din orga mea
în grădini de peruzea
și aștept liniști stelare
prin parcuri cu felinare.
lung vibrează peste parc
ca un răsărit de arc
clopot dulce tot sunând
peste sufletu–mi plăpând,
mi s-au adunat mănunchi
toate gândurile trunchi,
port o pasăre în trup
și cu zborul ei m-astup,
zburând pe fereastră nouă
dimineața doar pe rouă
și în timp nevindecat
caut aurul curat,
drumuri ninse de lumină
cu fântâni cu apă lină,
înmireasmate tipare
rotite din soare-n soare
și cu fețele fluide…
totu-n mine se deschide
precum peste deal izvorul
mi-a plecat în lume dorul,
somnul meu mereu mă minte
pentru câteva cuvinte
și-n curând măre presimt
că netimpul cade-n timp
și-n mătasea somnului
văd durerea Domnului
care-ncearcă a mă duce
pe câmpiile năluce
în tărâmul lui cel rece
peste lume, peste praguri
unde fac viespile faguri,
unde voi dormi buimac
peste vreme, peste veac,
unde mi-a murit pruncia,
alături cu veșnicia.
duminică, 19 mai 2013

Comentarii
Frumos maestre...Felicitări!