Din pomul plin cu mere coboară vântul
Și-și însușește, hapsân, vreo șapte fructe,
Însă le abandonează pe pământul
Rece, înlăcrimat și plin de insecte.
Privesc și le adun precum un salvator
Ținându-le în brațe, puțin încurcat.
Două-mi alunecă, strigând după-ajutor,
Pe restul în buzunare le-am aruncat.
Livada plină de mere-mbujorate
Mă farmecă, determinându-mă instant
Să fac ceva cu fructele preferate.
Nu pot să abdic nepăsător și distant.
Un strop rece de ploaie mă-avertizează
Să las fără-afecțiune merele roșii,
Fiindcă furtuna acuși se difuzează
Și mi se vor umezii, din nou, galoșii.
Acum am aripi frânte, dar voi reveni
La merele din livada părăsită
Când vremea asta rea se va-nzdrăveni.
Cămara mea-n iarnă, fi-va aurită!
-->
Comentarii
Imagine din Internet