Mi-am strâns cuvintele
în căuşul din mâinile poeţilor,
rugându-i,
să framânte aluatul.
Şi gândurile le-am adus,
le-am poruncit să lucreze
înainte de zbor,
să caute cu răbdare adevărul
ori unde s-ar afla.
Cât duşmanii n-o să tacă,
de niciunde soseşte uitarea
care-şi pierde cumpătul
pe drumul bătătorit de alţii.
Prin anotimpurile stoarse de zile
ca lămâile de zeamă,
surziii plimbă prin zgomotul lumii
liniştea definitivă.
Umbrele se înghesuie
în serile pe sfârşite,
gândurile-s pregătite s- aducă
bobul de lumină.
-->
Comentarii