Lui Nichita
pe-o gură de han Nichita
strigi mereu la necuvinte
vrej de-agafe dulci muieri
cu ţâţele ionatane
în căldura unei veri
ochiul ce încet se stinge
printre viaţa ce te-mpinge
cu steme heraldice
printre ruine dacice
of Nichita ce levant
unde se juca la stos
te-nsoţea mereu duios
ţinea hangul un ţimbal
ce te invita la bal
te aşteapta diligenţa
porţelanuri de maienţa
carafe veneţiene
sunet de parfum curat
cu privirile trândave
ave tu Nichita ave
tu ai stat mereu pe tron
ca un Domn Bizanţion
te-ai născut sub fum ceresc
ca şi noul Eminesc
ai fost o pasăre coarbă
rănile iubirile
le-ai lăsat în cuib de iarbă
şi-ai plecat şi de la han
ca un Crai şi-un Don Juan.
duminică, 26 iulie 2015
-->
Comentarii
Ce fumos omagiu pentru Nichita!