Lumina
fragedă şi limpede alunecând aidoma apei
ascunde în ea o lume puţin cunoscută,
adâncul atât de orb iubeşte întunericul,
şi Dumnezeul său este altul.
Cum lumina naşte lumină îşi este sieşi de ajuns
între margini are numai unghiuri deschise.
Spiritul ia cu împrumut cât îi trebuie.
Dintr-un început ţi-e pus sfârşitul închis în nesfârşit
fiinţa din nefiinţă se neagă şi se naşte.
Sfera cunoaşterii în sferă-i cuprinsă
semn că pâlpâie-n noi mai mult ca rotundul unui cerc abstract
şi urcă prin piramide fântânile din adâncuri.
Nu se ştie
pe coloane zidite din aer
cât urcă-n galaxii
cuvântul rostit la facerea lumii.
-->
Comentarii