Raza de lumină s-aşterne peste gânduri,
Când noaptea-n strai divin s-afundă în uitare,
Piere precum norul ce doarme fără vânturi,
Se-nchină către stele, s-opreşti, apoi moare.
În ritual divin îndeamnă către pace,
Ca somnul de nesomn în pleoape se strecoară,
Spulberă durerea ce veşnic loc îşi face,
Aşterne iar speranţa, n-o lăsa ca să moară.
Brodează fir cu fir, lacrimi de tăcere
În zborul blând de vise în albe aşternuturi,
Pe roua de-amintiri îmi picură plăcere,
Caldă mângâiere, ca zborul lin de fluturi.
În nopţile sfinţite raza lunii nouă
Coboară printre vise, îmi picura fior,
Visele-mi drapează voal de stropi de rouă
În liniştea străpunsă de-a îngerilor cor.
Şi dacă roua nopţii tremură-n priviri
În crâmpeie arse de flacăra iubirii,
În palma neputinţei ascund vechi amintiri,
Adorm pe câmp de floare sub raza fericirii.
-->
Comentarii
Frumoase versuri...Felicitări!