Lumina

Izvorât din pieptul muntelui alb
îl văd ca pe un zbor
spre marea cu limba îngheţată de valuri
la gura fluviului mort.

Ne vor întâmpina marinarii
cu nopţile lor de singurătate
prin care visele se plimbă-n oraşe
pe străzile cu femei.

Doar teama rămâne acasă
în clipele acelea cu îngeri
pe care cerul o trimite pe ape
fără ca vântul să ştie.

Mâna mea devine flacără,
lumina se prelinge-n lacrimă
şi ţine loc de durere
când nimeni n-o mai aşteaptă.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Frumoase  versuri...

     

  • ”... Doar teama rămâne acasă
    în clipele acelea cu îngeri
    pe care cerul o trimite pe ape
    fără ca vântul să ştie. ...”

Acest răspuns a fost șters.
Mai Mult…
-->