A căzut, s-a stins în dimineaţa nopţii, lumina
sau mi-a întors spatele să-mi vadă
umbletul în întuneric.
N-am ştiut niciodata să-mi mint paşii
nedumeriţi din ziua-n care zborul
s-a frânt în albastru.
Şi timpul a avut grijă să nu uite
să-şi lase amprenta pe suflet. Era
plin de roşu.
Se usucă dorul de dor şi creşte pe un colţ
de pisc, floarea din muzica tăcerii, udată
de roua ochilor…
stăpâni pe orizontul de dincolo.
24.09.2014, ora 11,30’
-->
Comentarii
multumesc cu sufletulLenus, o zi asa cum ti-o doresti, Marius
Frumos Marius!