Lumina ca o pânză subţire

Eu sunt mai adevărat decât ispita
dincolo de care îndrăznealea
urcă treptat
în copacul vieţii.

Nu se întrevede niciun rod
doar ochi înmuguriţi.

Lumina ca o pânză subţire
răcoroasă şi rară
alunecă pe trupul femeii
până la izvoare.

Din uitare învie încrustată
pe scara timpului de strajă
asemeni semnelor care apar
pe buzele paharului aburit.

În timp ce scapără-n umbre
pietre nemuritoare
şi-n sufletul rece
nemurirea nu mai încape.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Valentina, bun găsit pe pagină! Numai bine!

  • Mulţumesc Lenuş, pentru citire!

  • "Nu se întrevede niciun rod
    doar ochi înmuguriţi.

    Lumina ca o pânză subţire
    răcoroasă şi rară
    alunecă pe trupul femeii
    până la izvoare."
    ...
    cu încântare,
    valentina

  • Citit cu drag!

Acest răspuns a fost șters.
Victor Bivolu a postat o discuție
Acum 8 ore
ELENA AGIU-NEACSU a postat o discuție
Acum 8 ore
Victor Bivolu a postat o discuție
Acum 8 ore
ELENA AGIU-NEACSU a postat o discuție
Acum 9 ore
Mai Mult…
-->