Luna-mi aprinde melancolia

Scriu cu nervii ca o sârmă ghimpată înroșită 
de revolta interioară Călimara cu cerneală e
un vulcan gata să erupă Stiloul e un înger al
răzbunării cu aripile ca niște rachete nucleare
Să înceapă să zicem potopul 
Poate se trezește cineva
Acolo sus ori acolo jos
Nu contează
locul
E
TIMPUL
să înceapă
distracția
 
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->