lunecând prin vise
lunecând prin vise,
trupul tău vibrează,
ca-n hăuri un ecou
căzut pe stânci,
te miști prin aburul
albastru al serii,
cu pletele-n vânt
și glezna gât de viaoră,
dansează luna cu tine
pe apele mării,
câmpuri albastre de cer
se topesc în neant,
ca o acvlă risipind ruine,
chip de zeiță,
îți răvășesc ființa
pe-o aripă de nor,
să nu te doară clipa
ce se duce,
miresme suntem,
trecătoare suntem,
murind tot singuri,
chip nemuritor,
aplecați peste
întrebările noastre,
clipa cântă-n surdină
pe vechile străzi,
seara e lacrimă,
luna mai tot suspină,
ești prea departe
să te cuprind,
unde e timpul nostru
cel dedemult,
când orele serii
strigau cântând,
noi fericiți:
râzând și plângând…
duminică, 11 mai 2014

Comentarii