A fost o vreme când
Purtam doar orizonturi
Prin ramurile verzi
În trupul nesăpat de-a timpului risipă
Frumoase-mi erau livezile toate
Cu mere roşii pe aripi purtate
Zboruri înalte necoapte iubiri
A fost o vreme când
ploile luminii îmi fântâneau în ochi
noaptea îngenunchia supusă
lupoaicei albe
risipei dedate
azi sub ochiul timpului clipind spre iarnă
dor amurgurile
de prea plin
aduceri aminte colindă
nostalgic la poarta zorilor închisă
Tantal mă cheamă spre limanul
umbrelor însetate încă
de seva dulce amară a lumii
azi să rămân
în ramul toamnei aş vrea
lupoaică albă
până în clipă acea definitivă
când lumina se întoarnă în “nous”
când mă închid în lumină
-->
Comentarii
Frumoase versuri!