M-ai blestemat să fiu legat de tine,
Mă întorc mereu să văd dacă ți-e bine,
Și dacă te iubește-alcineva!
M-ai blestemat cu ochii către stele,
Și lacrimile cerului le-ai dat,
Că niciunde-n drumurile mele
Să nu mă simt ca lângă tine, că-s bărbat!
M-am dus la celălalt capăt de lume,
Ş-am așezat tăcerile-ntre noi,
Crezând că scap. Blestemul mă ajunge
Și ochii tăi mă cheamă înapoi.
M-ai blestemat să nu pot să te uit
Să te iubesc mai mult în fiecare zi.
Mă-ntorc la tine de doruri umilit,
Te rog din nou, femeie, a mea să fii!
de Gabriela Mimi Boroianu
14.07.2014

Comentarii
Un alt nestemat de suflet care cântă
iubirea şi frumosul deopotrivă.
Felicitări!
Aurora, cu drag
Lecturat cu mult drag. Foarte frumos!