Mă arde zăpada pe care n-am chemat-o încă.
M-aş furişa în umbra frunzei care a-ngălbenit,
Cu resemnare lunec pe pârtia vieţii, fiindcă
Nu pot opri căderea ninsorii, căci am obosit.
Un alb imaculat mă sufocă
Neputincioasă, strig cu glasul îngheţat:
Arde zăpada? Mă transform în rocă?
E întuneric sau m-am luminat?
Zăpada totuşi arde?!
Sau
Cuvântul se ascunde
în
in-
fi-
nit...

Comentarii
Onorată de apreciere, vă mulțumesc domnule Mihai Ștefan Arsene.
Îți mulțumesc, dragă Aurelia.