Măcel - autor: Shmuel T. Meyer

Măcel 

autor: Shmuel T. Meyer 

Actul unu, scena unu, sau ultimul act, ultima scenă 

(este vorba aici, de o decizie luată, fructul unei reflexii chibzuite, a unei prevestiri paralele cu spintecarea unui porumbel îndopat în prealabil cu ramuri de măslin, sau eventual după o piruetă în jurul unei cutii cu săpun de Alep, făcută în sens invers direcţieiacelor de ceasornic) 

Personajele 
Ea - Îmbrăcată jerpelit, poartă o capă de blană de zibelină 
El - O vestă, pălărie melon şi guler de celuloid 

Ea este aşezată pe acoperişul unui staţii de autobuz, cu un picior amputat, ţinut între mâini, celălat bălăngănindu-se în aer. El este aşezat pe banca pasagerilor, deci nu o poate zări. Cei doi privesc spre public. Totul este decorat alb-negru mai puţin afişul din staţie, care este o Guernica color a lui Picasso 

** 

El: (ridicând capul: Pe toţi drăcuşorii, ce ai păţit? 
Ea: Drăcuşori? Diavolul însuşi, aici m-a expediat..
El: L-ai văzut, pe Diavol? 
Ea: Da, în persoană... Mai bine zis conturul lui.. tânăr, bine bărbierit 
El: Cu lornionul albastru de înger? 
Ea: Oh da..Şi însoţit de muzică unei fanfare cereşti. 
El: Bum bum? 
Ea: (emoţionată): Cunoşti muzica ? 
El: Numai refrenul măcelului.. Bum Bum! 
Ea: Şi corul torturaţilor.. ce procesiune gălăgioasă (şoptind): Un autobuz plin cu torturaţi, femei fardate, copii febrili, bătrânitremurători) 
El: M-am încrucişat cu Diavolul. (o tăcere lungă) Ai idee ce îi place? 
Ea: Îi place confuzia corpurilor disecate. (Agită în aer piciorul tăiat) .. Diavolul este un tăietor de craci! ( fredonează indecisă : Dracul e un tăietor de craci, de craci... ) 
El: (se scoală de pe banchetă, ridică privirea şi i se adresează ţintind-o prin palma dreapta făcută lunetă) Spune-mi, tu care semeni cu faptele diabolice .. nu cumva te distrezi azi, pentru motivele de ieri, de la Primăvara poeţilor la început de secol (*)? 
1563192346?profile=RESIZE_1024x1024
Ea: (se apleacă spre el) Când e primăvara secolului florile înfloresc ca macii. Negre şi strălucitoare în câmpurile ofilite. (fredonează pe melodia "a Paris" de Francis Lemarque) 

https://www.youtube.com/watch?v=GCpdZvF5kAc 

Primăvara , înfloresc puştile şi cosaşii şi cartea Tarot - Moartea  (l'arcane sans nome ), în câmpurile de maci. Primăvara....
Inline image 1


El: (se reaşează pe bancă):  Ne rămâne speranţa, după măcel, a unei omeniri purificate.. 
Ea: (enervată) : Ce idiot ! După Măcel, urmează alt măcel, mereu măcel 
El: O umanitate pietrificată? 
Ea : Putrificată! 
El: (recită şi apoi îşi scoate pălăria, roteşte pălaria între mâini, jenat de parcă a întâlnit o sfântă care se curveşte) . Nu ajută să negăm. Încăpăţânarea poeţilor este inutilă. Inutilă ca un cer înstelat peste un pământ fără ochi, ca o glandă pe un distribuitor automat de bomboane, ca un picior tăiat pe capul unui ambidextru, ca un drapel pentru o turmă de oameni liberi, ca un motor în doi timpi pentru un dansator Inuit de tango. 
Ea: La Primavara secolului, camarade, merită să dansezi şi tu. Ai dansat mişto mai înainte? Mie mi-a plăcut ieri.. (neliniştită)  v-om dansa la noapte aşa e? O să învăţ să scriu cu ambele mâini, am să învăţ lacul lebedelor şi limba semnelor, să iubesc cerul înstelat de maci , strălucirea cărnii, şi chiar şi tango. 
El: (se ridică spre Ea, din nou cu mâna făcută lunetă): Cei morţi ne vor ierta că suntem în viaţă? 

Ea: (îi oferă piciorul amputat, el acceptă): Ea nu va dansa singură (fredonează ) .. El îşi va tăia braţul drept şi-l va trimite Papei de la Roma...( fond sonor: Preludiu la Poarta eroică a cerului de Erik Satie) 

https://www.youtube.com/watch?v=Yb6HKk4rjj8


El: (valsează cu piciorul amputat)  Când vine vremea marelui Măcel noi desfiinţăm Profeţii şi Arheologia.. în pas de deux: trei sferturi tu aiurea.. 
Ea: Măcelul preferă Zeii îmbuibaţi şi buchetele făcute din picioare tăiate. 
Ea: Picioarele goale sunt potrivite cu primăvară arzătoare şi sterilă. Ai idee dacă şi Diavolul le place? 
Ea: Ecarisorii se plictisesc fără tona lor de carne.
El:  Din ce unghi să încep a privi viaţa? 
Ea: Întâi cheamă-mă, pe numele mic. Botează inocenţii, fă călăii să tacă. Eu sînt Ada. 
El: .. Şi eu Dada .. 

Cortina de dantelă roză coboară încet. Preludiul lui Satie se opreşte brutal. Se aude clar capacul unui pian trântit şi sunetele anarhice, generate.

Inline image 1
nota (*)
 manifestation célèbre avec Apollinaire, Cendrars, Aragon, Desnos, Prévert et bien d'autres.

 le Printemps des poètes met à l'honneur la poésie du XXe siècle

***

traducere: Adrian Grauenfels
Aparut in revista Continuum  no 13- 2016  "DADA le fruit Permis"
cu permisiunea doamnei Marlena Braester 

 

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->