autor: Shmuel T. Meyer
Actul unu, scena unu, sau ultimul act, ultima scenă
(este vorba aici, de o decizie luată, fructul unei reflexii chibzuite, a unei prevestiri paralele cu spintecarea unui porumbel îndopat în prealabil cu ramuri de măslin, sau eventual după o piruetă în jurul unei cutii cu săpun de Alep, făcută în sens invers direcţieiacelor de ceasornic)
Personajele
Ea - Îmbrăcată jerpelit, poartă o capă de blană de zibelină
El - O vestă, pălărie melon şi guler de celuloid
Ea este aşezată pe acoperişul unui staţii de autobuz, cu un picior amputat, ţinut între mâini, celălat bălăngănindu-se în aer. El este aşezat pe banca pasagerilor, deci nu o poate zări. Cei doi privesc spre public. Totul este decorat alb-negru mai puţin afişul din staţie, care este o Guernica color a lui Picasso
**
El: (ridicând capul: Pe toţi drăcuşorii, ce ai păţit?
Ea: Drăcuşori? Diavolul însuşi, aici m-a expediat..
El: L-ai văzut, pe Diavol?
Ea: Da, în persoană... Mai bine zis conturul lui.. tânăr, bine bărbierit
El: Cu lornionul albastru de înger?
Ea: Oh da..Şi însoţit de muzică unei fanfare cereşti.
El: Bum bum?
Ea: (emoţionată): Cunoşti muzica ?
El: Numai refrenul măcelului.. Bum Bum!
Ea: Şi corul torturaţilor.. ce procesiune gălăgioasă (şoptind): Un autobuz plin cu torturaţi, femei fardate, copii febrili, bătrânitremurători)
El: M-am încrucişat cu Diavolul. (o tăcere lungă) Ai idee ce îi place?
Ea: Îi place confuzia corpurilor disecate. (Agită în aer piciorul tăiat) .. Diavolul este un tăietor de craci! ( fredonează indecisă : Dracul e un tăietor de craci, de craci... )
El: (se scoală de pe banchetă, ridică privirea şi i se adresează ţintind-o prin palma dreapta făcută lunetă) Spune-mi, tu care semeni cu faptele diabolice .. nu cumva te distrezi azi, pentru motivele de ieri, de la Primăvara poeţilor la început de secol (*)?
Ea: (se apleacă spre el) Când e primăvara secolului florile înfloresc ca macii. Negre şi strălucitoare în câmpurile ofilite. (fredonează pe melodia "a Paris" de Francis Lemarque)
https://www.youtube.com/watch?v=GCpdZvF5kAc
Primăvara , înfloresc puştile şi cosaşii şi cartea Tarot - Moartea (l'arcane sans nome ), în câmpurile de maci. Primăvara....
El: (se reaşează pe bancă): Ne rămâne speranţa, după măcel, a unei omeniri purificate..
Ea: (enervată) : Ce idiot ! După Măcel, urmează alt măcel, mereu măcel
El: O umanitate pietrificată?
Ea : Putrificată!
El: (recită şi apoi îşi scoate pălăria, roteşte pălaria între mâini, jenat de parcă a întâlnit o sfântă care se curveşte) . Nu ajută să negăm. Încăpăţânarea poeţilor este inutilă. Inutilă ca un cer înstelat peste un pământ fără ochi, ca o glandă pe un distribuitor automat de bomboane, ca un picior tăiat pe capul unui ambidextru, ca un drapel pentru o turmă de oameni liberi, ca un motor în doi timpi pentru un dansator Inuit de tango.
Ea: La Primavara secolului, camarade, merită să dansezi şi tu. Ai dansat mişto mai înainte? Mie mi-a plăcut ieri.. (neliniştită) v-om dansa la noapte aşa e? O să învăţ să scriu cu ambele mâini, am să învăţ lacul lebedelor şi limba semnelor, să iubesc cerul înstelat de maci , strălucirea cărnii, şi chiar şi tango.
El: (se ridică spre Ea, din nou cu mâna făcută lunetă): Cei morţi ne vor ierta că suntem în viaţă?
Ea: (îi oferă piciorul amputat, el acceptă): Ea nu va dansa singură (fredonează ) .. El îşi va tăia braţul drept şi-l va trimite Papei de la Roma...( fond sonor: Preludiu la Poarta eroică a cerului de Erik Satie)
https://www.youtube.com/watch?v=Yb6HKk4rjj8
El: (valsează cu piciorul amputat) Când vine vremea marelui Măcel noi desfiinţăm Profeţii şi Arheologia.. în pas de deux: trei sferturi tu aiurea..
Ea: Măcelul preferă Zeii îmbuibaţi şi buchetele făcute din picioare tăiate.
Ea: Picioarele goale sunt potrivite cu primăvară arzătoare şi sterilă. Ai idee dacă şi Diavolul le place?
Ea: Ecarisorii se plictisesc fără tona lor de carne.
El: Din ce unghi să încep a privi viaţa?
Ea: Întâi cheamă-mă, pe numele mic. Botează inocenţii, fă călăii să tacă. Eu sînt Ada.
El: .. Şi eu Dada ..
Cortina de dantelă roză coboară încet. Preludiul lui Satie se opreşte brutal. Se aude clar capacul unui pian trântit şi sunetele anarhice, generate.
le Printemps des poètes met à l'honneur la poésie du XXe siècle
***

Comentarii