Mă deșir

Mă deșir


Mă deșir ca năframă în dorul de ține,
pe țărmul de vis, când o iarnă petrece,
mi-e cerul albastru cu surâsul de bine,
când timpul se închină, dar valul e rece .

Mă deșir într-un cântec,nerostit, parcă-i mut,
ca țipăt la maluri ce-ți îmbracă privirea,
între o voce a ta, și un timp ce-i mai slut,
un cer fără tine, își plânge uimirea.

Mă deșir ca năframă în a nopții șuvoi,
sub visul statornic ce mă duce în larg,
când lumina se stinge, vom rămâne doar noi,
un petic de cer, agățat în catarg .

Mă deșir ca năframă, în dorul de tine,
mă deșir, sunt poteca sub pasul ușor,
un dor tu îmi ești și surâsul de bine,
nu sunt urmă rămasă și nici trecător.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->