N-am nevoie de nicio libertate acum
devreme ce n-am avut-o atât de multă vreme,
sunt la fel câinelui eliberat din lanţ;
doarme tot lângă zgarda sa deşi n-o mai are la gât
şi nu părăseşte locul arhicunoscut.
Nimeni nu înţelege de la început o necesitate
tot ce-i prea puţin ori prea mult rupe
ca lumina şi întunericul.
Mă deşir ca un ghem de aţă,
şarpele cu dinţi al unei epoci
în care se mănâncă revoltă pe pâine.
După o foame de propriile gânduri
când fiecare loveşte o femeie
în care se ţese o poveste
lungă cât o viaţă de om.
-->
Comentarii