Mă duc la cruce la părinţi
În sufletu-mi zdrobit de dor,
Cu glas de clopot mă îmbrac,
Tămâie, flori de liliac
Şi-o rugăciune port uşor.
În orice zi îi pomenesc,
Cu mult respect, la cei săraci,
Împart lumină şi colaci,
După-obiceiul creştinesc.
Ţărâna scald în rugi fierbinţi,
Din foc greu inima-mi arzând
Şi lumânările plângând,
Mă duc la cruce la părinţi!
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Academia de Studii Economice din București, abreviat A.S.E. București, este o instituție de învățământ superior de stat, fondată în anul 1913. Sediul A.S.E. se află în Palatul Academiei Comerciale, situat în Piaţa Romană. Academia de Studii…
Citeste mai mult…Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Viorel Croitoru, mulţumesc pentru gândul prins în frumoasele catrene!
Cu mare drag,
Gabriela, mulţumesc pentru popas!
Cu mare drag,
Mi-e dor dar știu că este sus,
Și nu acolo în mormânt
Tot ce-a fost ea la Domnu-i dus
Doar trupul ți-e din nou pământ...
Deși o știu plâng ca și tine
Mi-e dor nespus de ce era
Lupta s-ajung mai sus, mai bine
Ce mult, ce tare mă iubea
Nu-i mângâiere pe pâmănt
Și nu-i sărut mai minunat,
Nu e cuvânt mai pur, mai sfânt
Decât al mamei ce-a plecat...
Doamnă Emilia Popescu Rusu, vă mulţumsc pentru perceperea mesajului!
Admiraţie,
Doamnă Nicoleta, nu suntem nemuritori, cu siguranţă va veni şi sfârşitul călătoriei noastre... să sperăm că nu vom rămâne un nume pe o cruce părăsită! Vă mulţumesc pentru trecerea peste pragul sufletului meu!
Preţuire,
Mesaj sensibil!
pe cât de frumos scris, pe atât de înfiorător. Ştiu, va veni şi timpul acela... Şi pentru noi... Dar, la noi... va mai veni cineva cu acelaşi suflet scăldat în lacrimă?