Mîhnite clipe

Mîhnite clipe


Mâhnite clipe, fă-le tu risipă,
sau lasă-le deoparte ostenite,
când norii vremii, mai mocnesc pe prispă,
prin gânduri, sau la porți, ce-s prăbușite !

Lasă-ți tristețea în calea solitară,
că eu mă închin, la altarul de sub stele
răspund pădurii-n geamătul de seară,
mă aprind lumină, într-un dans de iele!

Lasă să-ți soarbă clipa a nopții rouă,
un vajnic urlet, eu îl trudesc luminii,
tristețea locuiește-n mine nouă,
ca un adânc desfrâu, în dor tulpinii !

Nu plânge niciodată lângă vise,
sub dangătul de nori când ziua crapă,
și-n toiul de trăiri, ce-ți sunt promise,
mă simte zvon, ce trece...evadează.

Mă simte ploaie, născocită-n vară
când ceața ta se luptă iar cu norii,
un foc mocnit, în dorul lui să ceară
să nu mă îngâni apus, strivind fiorii !

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->