Măi, să fie!

Picioarele desculţe se urmăreau unul pe celălalt
cu degetele sângerânde lovite de pietre.
Drumul dădea în gropi de râs,
i se înfundau şanturile pe margini
spre bucuria ploilor nărăvaşe
care-l traversau de-a valma
de înjurau ţăranii cu năduf primarul.

În sat s-a terminat totuşi un pod,
după mulţi ani de trecere prin apă
a venit prima furtună mare
şi unul dintre capete a căzut la datorie,
de la primărie n-a alunecat nimeni pe scări.

Se uită totul între două alegeri,
în preajma lor
după efortul de a se pune în mişcare
toate sursele de orice natură
pentru a fi dăruite
în folosul comunităţii,
ai putea crede că trebuie să fie mai dese.

Măi, să fie!

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->