Mă-mbrac în toamnă

A trecut vara ca o adiere
iar toamna și-a cusut mantie nouă...
A rupt din nori a ploilor durere
storcând din ea cu mâinile-amândouă.
Îmbracă-n aur munți, păduri, morminte
și ploi aduce doamna de departe.
Eu stau pe prispă și o rugăminte
îi croșetez din slove minunate.
A venit toamna, cam pe nesimțite.
A asternut în cale frig și vânturi,
mi-a pus pe umăr frunze gârbovite
și eu i-am închinat...vreo două rânduri.
Mă-mbrac în toamnă azi. Îmi șade bine!
Mă bucur ca un prunc de zori apatici
și mă-ntristez când e furtună-n mine.
Privesc spre cer la norii cei tomnatici.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->