Visatu–m-am  miraculos

În patul meu de  grav bolnav,

Lin, când în sus și când în jos,

Sunt  mângâiat ca niciodată

De-o mână sfântă  nevăzută.

Deschis-am ochii la sfârșit

Uimit  privind minunea.

Miros de mir venea aromitor,

Copleșitor,  

În toată încăperea.

Iar mâna străvezie mai plutea

La nici-un metru înălțime,

Deasupra mea!

Nicicând n-am mai simțit așa,

Imens pecum Iubirea,

E bucurie-n suferință,  

Însoțindu-mă,

În casa părintească !

 

 

 

 

 

 

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Toată admirația!

  • religion-3452571__340.jpg

    Sunt  mângâiat ca niciodată

    De-o mână sfântă  nevăzută....este ceea ce  as numi o teofanie  personala pe care  cred ca îngerul ce ne sta în aproape  ne-o  dăruie ca semn ca  Tatăl  Ceresc ne știe  și   ne simte suferința! Este un semn de care nu multi  au  parte ...

    cu  deosebita prețuire!

Acest răspuns a fost șters.
-->