Visatu–m-am miraculos
În patul meu de grav bolnav,
Lin, când în sus și când în jos,
Sunt mângâiat ca niciodată
De-o mână sfântă nevăzută.
Deschis-am ochii la sfârșit
Uimit privind minunea.
Miros de mir venea aromitor,
Copleșitor,
În toată încăperea.
Iar mâna străvezie mai plutea
La nici-un metru înălțime,
Deasupra mea!
Nicicând n-am mai simțit așa,
Imens pecum Iubirea,
E bucurie-n suferință,
Însoțindu-mă,
În casa părintească !
Comentarii
Toată admirația!
Sunt mângâiat ca niciodată
De-o mână sfântă nevăzută....este ceea ce as numi o teofanie personala pe care cred ca îngerul ce ne sta în aproape ne-o dăruie ca semn ca Tatăl Ceresc ne știe și ne simte suferința! Este un semn de care nu multi au parte ...
cu deosebita prețuire!