Mărțișor
De când eram elev,
auzisem din bătrâni,
că simbol al primăverii
e-o floare, un ac și două fire:
unul roșu, altul alb.
Mărțișor; Simbol milenar
al dragostei; mi-i drag să aleg,
să ți-l pun la mână
sau să-l agăț în piept.
Era în mintea mea naivă
ceva nedefinit; probabil,
un sentiment mă încerca;
în gură îmi curgea salivă
molfoind o alviță pe limbă.
Două fire-am împletit.
pentru dragostea ce-ți port;
ți-am legat și un bănuț –
simbol vechi al sănătății,
norocului, frumuseții...
Erai mândră între fete,
te țineai cea mai semeață
ca-n pădure bradul verde
pe rouă de dimineață.
Ce-o fi fost în mintea ta,
când în piept purtai un dor,
de-ai putut cu nonșalanță
să refuzi un mărțișor ?
Gest urât, nechibzuit,
dar te iert „e vechi păcatul”:
Ce pretenții ? Eram mic.
Mărțișorul e un dar,
Simbol al unei iubiri,
Poartă-l cu drag așadar !
E iubirea melei firi.
Nelu I. Părăianu
-->
Comentarii
Frumoase versuri!
Prețuire!