Mă simt

Mă simt


Mă simt deopotrivă și munte și ape,
un foc ce te strigă adânc din tăciuni,
tu stea strălucind peste lume din șoapte,
în cârduri de păsări, la porți...rugăciuni.

Sunt vin din pahare, din candelă vânt,
adăpost îmi sunt ochii de viață, mai plini,
sunt fluviu odată, sau tăcutul cuvânt,
rădăcină iubirea-mi, între timpuri ciulini .

Sărut eu mă simt, la poarta cu noi,
cu tine alături, pe trepte albastre,
mă simt chiar și vreme inventată de ploi,
altoiuri de viță, sălbatice coaste.

Mă întorc iar în vremea în care am fost,
ca strigăt al lumii, rostit doar în șoapte,
emoții trăite, la o masă cu rost,
ca porți de sărut, cu munți și cu ape.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->