Măsor clipele distanţă, la masa învelită de tăcerea
şoaptelor, cu degetele minţii înfăşurate în palma căuş,
a rugă.
Sufletul se-ntoarce din drum, ca un „fiu risipitor ”, acasă
şi, parcă, nici asprimea porţii din timp, nu o mai simt
în aşchii de cuvinte, în sânge care curge.
Mă pregătesc să (a)dorm…
05.02.2015, ora 21, 00’

Comentarii
multumesc din suflet Rodica Nicoleta, o noapte binecuvantata, Marius
o simt ca pe o pagina de aduceri aminte frumos reliefata.Tacerea soaptelor e ca un invelis odihnitor... ce mai conteaza asprimea portii din timp, impartita in aschii de cuvinte, ce conteaza ca sangele curge... survine somnul si finalul poemului bland, ca o asteptare