Gândurile întrupează spiritu’-n poezie,
pune-n măduva cuvintelor
dimineaţa din cântul păsărilor,
lasă deschis drumul zborului înalt.
Mă voi desprinde din şuvoiul curentului,
mă voi alcătui din culorile pline,
ceru-mi va curge pe umeri
cum apele repezi într-o cascadă.
Învăluindu-te-n pânza înserării
până ne cuprinde întunericul
spart de razele ascuţite ale lunii,
de lumina nu se mai stinge.
Mă surp şi mă înalţ mai mult
cu tine zidită-n carnea flămândă,
furtuna şi ploaia care m-acoperă
sunt semne că nu mă voi opri
până ce literă cu literă se leagă
şi cuvintele poeme vor deveni.
-->
Comentarii
Frumos!
Cu aceeaşi bucurie a lecturii!
o ]nşiruire de metafore ce dau aromă versului şi decenţă spiritului. Minunat!