Mă urc...
Mă urc iubito în ceruri, când dor mă rătăcesc,
pe foaia care-o scriu cu suflet, mai curată,
pierdut îmi e apusul, când nu te mai privesc,
căci mi-ai lăsat un vers, dar strofa aruncată.
Și fug prin vers iubito,mai rău ca un nebun,
să urc din hău tăceri, în visul ce mi- abundă,
din tușul minții mele, spre slovele ce spun,
ca să mă scurg în taina, din ultima secundă.
Mă urc în cer spre tine cu gândul infinit,
haotică-i urcarea, ca deșirată-n gheme,
despic albastrul vremii, de doruri istovit,
clepsidră însă pare, întoarsă prea devreme.
Răsfăț o sărutare, la Poarta de Sărut,
sperând naiv iubito, că va veni un timp,
și o să se întâmple iarăși, un vis ce l-am avut,
căci orice zi cu tine, răsare un anotimp.
-->
Comentarii
Multumesc mult!
Frumoasa poezie!
Foarte frumoasă poezie!