(ÎN PAT)
Lumina a venit
odată cu văzduhul,
ca un scâncet uimit
de adormire la sân
a unui surâs ingenuu.
somnul a început
cu îngerii din vise
și dulcea albă clipire
de pleoape închise.
dormirea din viață
ne-a înălțat mut
oasele crude în sus
povestind a parfum
de înflorire, color.
mirarea pielii avide
ne-a suit nestăvilit
sufletul sfârșit brusc
în cascade lungi
de dor împlinit.
mugurii noștri
de nemurire
adânc încrustați
în sânge au cântat
psalm de descânt.
ultima clipă
ne găsește obosiți
de atâta trăire
și ne întindem
încă un pic
în pat,
să visăm nașterea.
și curios….
toate se petrec
acolo!
06 06 2012
ȘTEFAN OANĂ
-->
Comentarii
Multumesc cu drag!
Frumos poem