mai ții minte....

[Nicoleta Mija]

mai ții minte ploaia rece...

o frunză stă de veghe,

sub genele reci ale toamnei,

cad încet foile din calendar,

vântul vâslește în larg,

la mal strigă ultimul pescăruși.

 

mai ții minte ultimele gutui...

atinse de ultima brumă,

ascult foșnetul frunzei,

toamna saltă printre valuri,

strânge în vârtejuri clipe.

 

mai ții minte romanța toamnei...

plânsul frunzei printre nori,

clipele ascunse în notele suave,

sună bine-n asfințit de toamnă,

când vântul smulge ramuri,

adun miresmele de gutui.

 

mai ții minte ceaiul fierbinte...

adunam ultimele nuci,

firele ploii țes ruginit veșmânt,

felinare reci mai luminează,

a mai trecut o toamnă în noi,

printre notele ploii o șoaptă.

 

mai ții minte ultimele castane...

frunzele  liniștite căzute pe gânduri,

vântul tremură ,crengi pustii,

lăcrimează toamna, suspină tăcută,

lângă ceai și câteva castane,

miroase tare a toamnă târzie.

 

 

 3.10.2019

 

 

[Muntean Ioan blog]

Superbe versuri...Felicitări!

[Petru Plătică]

Versuri minunate!

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]