Se simte trist cu aripile frânte,
are gândurile duse în alte ţinuturi,
sufletul se-mparte căzut în smerenie
cu oamenii simpli.
Vârsta împrumută cercuri din trupul lemnului.
Aroma verde se împregnează-n rumeguşul vremii,
închide ca o pânză de paianjen colţurile întunecate.
Se desprinde din memorie mâhnirea
acoperă inima cu o pojghiţă de nepăsare.
Mai mult decât alţii
trece cu risipă lumina prin casele sărace,
iar despre visele înflorite la ferestre
vorbeşte cu retrasă sfială
ca în faţa unei datorii de împlinit.

Comentarii