Mai ninge-mă, iubite

Când șoapta-i despărțită în silabe
Și sărutări pe buze ne sunt sclave
Mai ninge-mă, iubite, iar cu o iarnă
În lungi troiene, ca un imn de slavă.

Amarnic dor ascuns ne zăpăcește;
Cum un copil dorit de sân scâncește.
Te-aştept sub avalanșa de iubire
Să-mi ningi iubite-o nouă amintire.

De-ar fi să lași, el timpul, să discearnă
Mai aprig ninge-mă, cu încă-o iarnă.
Fără să-ți iei adio, fără un bun rămas
Mai nins în cerul gândurilor fă popas.

Veronica Șerban

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->