MAMA
Aș vrea să-ți spun ceva de dor,
Dar poate nu-ți vine să crezi,
În mine zace până mor
Un înger, pe care tu nu-l vezi.
El are chipul mamei mele;
Ca pe-o metaforă l-aș naște,
Încătușat dintr-o durere,
Ca un întreg din sfinte moaște.
În mine-adânc, ca poezia,
S-a plămădit atâta vreme,
Ca-ntr-o cetate frenezia,
O mamă dulce din poeme.
I-aș da o viață din neființă,
Să v-o prezint de ziua ei,
E o dorință mult pretinsă,
Că-i parte-n lumea de femei.
E mama, dragoste în spume,
Ce din trupu-i naște ființă,
Îngeri rătăciți prin lume
Purtându-i recunoștință.
ION PĂRĂIANU
-->
Comentarii
un imn adus mamei-femeie, un imn de care nu trebuie sa uita in nici o zi in care ea exista.