Mama tot mamă rămâne
Zăceam, nu știu unde, într-un pat
și, mereu gândind la tine
lângă mine te-am visat.
Erai Icoană din Altar
înzestrată cu mult har !
La Domnul rugai de bine:
sănătate pentru mine;
eram bolnav și istovit;
tu cu sufletul rănit,
cum l-ar avea orice mamă;
Româncă cu piept de-aramă !
Poate fi altă durere
într-un suflet de muiere,
când vede pruncul zăcând
în rugăciuni, posturi, sperând
în a Domnului putere ?
Oricând, oriunde putem spune
Mama tot mamă rămâne.
Ion I. Părăianu Roșiile
-->
Comentarii