mansarda-paşi pe zăpadă

[Viorel Gongu]

Am înodat iubirea, tei pe tei,
Cătând pe strada-ngustă o mansardă
Şi am urcat pe scară câte trei
Fuşteie, obosite să mai ardă.

Din colţuri mucezite-n zbor mărunt
Priveau mirate vise, de-odinoară,
Şi nici un dor nu îmi părea cărunt
Iar lângă tocul uşii, în cămară,

Uscat, pe grindă-n moarte-un liliac,
Cu ochii îngropaţi sub o aripă,
Lăsase scris, mesaj insomniac
Spre revenirea mea, pentru o clipă.

Oprit spre zborul spre un "ce va fi",
Dopul festiv, tavanului gropiţă
I-a cizelat, comemorând, o zi
Într-un festin încununat cu-o piţă.

Aceeaşi muselină din perdea
Priveşte cerul coborât pe stradă,
În tânguire, plopii, de bezea,
Ţin visele în franjuri, să nu cadă.

Pe colţuil mesei, ultimul catren,
Al elegiei ce-a ţinut o vară,
Priveşte lung, biletele de tren
Nu au murit, stinghere, într-o gară.

Cobor sfios dar paşii ar mai sta,
Din coborârea treaptă după treaptă,
Pe hol, în uşa albă, umbra ta
Pare, şi-acum, că versul meu aşteaptă.

Zăpada-n zbor doar paşii tăi a şters,
Ai mei aşteaptă să îi duc la vale
În ritmul tânguios al unui vers
Spre labirintul unei vechi cabale.

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]