Privelişte de abis ancestral
Pierdut prin căile domoale
Azi tot aştept tot acel mistral
Să mă readucă la visare.
Adorm şi mă trezesc aievea
Plâng tot zâmbind subconştient
Am obosit s-adorm când vrerea
Încă-şi mai caută un ambient.
Trudesc în deznădejdea mută
Şi reclădesc marasmele precare
Mă tem de teama cea căruntă
Dar şi tânjesc spre noi focare
De ea istorie prea vinovată
De tot trecutul parcă mort
Mă regăsesc în mamă şi în tată
Dar şi în deznădejdea totului cel tot.

Comentarii
Admiratie!
Recitit cu drag!
sensibile, frumoase versuri!!
lecturat cu placere!!