Marea cu ochiul de lună

Ca dintr-o noapte-n pulbere de cometă
dincolo de ţesătura de alge
somnul îşi ia avânt,
să spargă întunericul verde.

Lumina scapă semne-n adânc.

Slăvită marea cu ochiul de lună
prinsă între ţărmuri de orizonturi,

priveşte cerul în oglinda-i de apă,

se loveşte de creasta valurilor
şi pielea subţire a deşertăciunii
spală lemnul negru al corăbiilor.

Pântecul lor plin cu mirodenii şi aur
a sedus capetele încoronate
dar timpul şi-a lăsat plumbul şi-n oasele unşilor
de se mira Dumnezeu
cum i-a scăpat din vedere.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Mai Mult…
-->