Era coadă la pâine. Aici, la această firmă prețurile erau cu ceva mai mici și lume mai multă. Dar tot aici se face și o pâine cu cartofi mai bună, motiv pentru care eram și eu la coadă. E 8 Martie, lumea se salută cu urări de la mulți ani, primăvară frumoasă și altele. În piept multe dintre ”ele” au mărțișoare. În fața mea o femeie de condiție mai modestă, micuță, slabă, cu părul legat stil ”coadă de cal” are un mărțișor în piept, mai vechiuț, se vede că e din alt an... Avea o mână de mărunți pe care-i numărase cu grijă de câteva ori.
- Un sfert de pâine, vă rog, spuse femeia cu voce scăzută.
- Dar nu servim decât cu jumătatea, cu ce ai acolo poți lua o jumătate spuse vânzătoarea.
- Da, dar trebuie să mai iau ceva pentru copii, că nu mai am alți bani... spuse cu voce și mai stinsă femeia.
Vânzătoarea i-a feliat o jumătate de pâine și i-a spus:
- Uite, azi e 8 Martie și-ți dau eu cadou jumatea asta, dar la cei trei copii ai tăi ce le iei de mâncare lângă pâine?
- Mulțumesc domniță, cartofi le iau, că-s mai ieftini.
Eram emoționat de ce am auzit și i-am dat niște bani să mai ia și altceva la copii, nu numai cartofi. N-a vrut să primească și m-am uitat la fata de la pâine să mă ajute. Ea a înțeles și i-a spus:
- Ia, Marie, că și domnul e sărac, ba mai e și șchiop, iertați-mă domnu’, și-ți dă cu inimă bună!
Maria a luat și mi-a spus:
- Eu nu cerșesc, de obicei muncesc pentru fiecare bănuț, dar, dacă zice fata, uite iau! Da’ n-aveți nevoie de ajutor la ceva, acasă domnu’?
- N-am, Marie, că stau la bloc. Spune bogdaproste și să fie de sufletul mamei mele, că azi era bucurie în casa noastră când trăia! Era învățătoare.
- Da’ nu cumva sunteți băiatul doamnei Jana? Că mi-a fost învățătoare și tare bună mai era... Avea un băiat cu picioru bolnav, așa, ca dumneata.
- Ba da, eu sunt.
- Eu eram în clasa dumneaei, am învățat de drag și ajungeam departe, dar... m-am măritat prea devreme, soțul mi-o murit și-acu cresc singură trei copii...
- Și n-ai serviciu? Cum te descurci cu trei copii?
- Am lucrat în fabrică dar, cum se reduc mereu posturile, am ajuns pe drumuri. Acu’ mai spăl ceva scări, ajut dimineața la descărcat marfa în piață, merg acasă de trimit copii la scoli și apoi mai fac curat sau orice treabă pe aici, pe la doamne... Dar am fost bolnavă, internată în spital și ne e mai greu...
În jur s-a făcut ceva mișcare și o doamnă a adunat de la celelalte câțiva leuți și i-au dat Mariei spunând.
- Ia, Marie, și noi suntem oameni cu suflet bun și nu știm când ne-o da afară din fabrică și pe noi. Zi bogdaproste și mulțumește-i Domnului că s-a potrivit să fim toți aici și să-ți auzim povestea. Pe domnul ăsta îl știm, e om bun. Învață-ți și tu copii să fie așa ca el!
Maria, cu mâinile tremurând de emoție și cu mulțimea de bănuți de hârtie în mână, stătea fără glas. În ochi avea lacrimi și zâmbea.
- Mulțumește, Marie, la oameni, spuse vânzătoarea, acu’ chiar e sărbătoare și la tine!
Cei de la rând o priveau cu simpatie și simțeau mulțumitul fără glas al femeii. Dădea din cap a mulțumire către fiecare, dar din gura nu-i ieșea nici un sunet. Am plecat, a venit după mine și cu glas sugrumat de emoție mi-a spus:
- Uitați-vă, că și de dincolo, doamna învățătoare aduce bunătate în jur și face minuni! Spuneți-mi unde-i înmormântată, să mă duc să-i aprind o lumânare din acest dar!
- O, Marie, am dus-o pe alte meleaguri, acolo unde era acasă pentru ea! Uite, o să mă duc eu la biserică și voi aprinde o lumânare și din partea ta. Tu ai suflet frumos, Marie, mulțumesc, dacă nu-mi aminteai tu, era să n-o vizitez azi, de ziua ei!
Și tulburat, cu lacrimi în ochi, am plecat cu pâinea către casă.
-->
Comentarii
material selectat pt revista Chronos 25
admir adevarul, dreptatea si nu inainte de toate literatura adevarata. Cu riscul de a ma repeta, am trait si traiesc povestirea dumneavoastra si din acest motiv inteleg grandoarea lucrarii ce va apartine. Ce este al trecutului ramane al trecutului. A ierta este o virtute, a crea este o minune. Faptul ca ati scris pe paranormal ceea ce trebuia scris in alta parte nu este o tragedie. Ideea este ca ati inteles si nu repetati gresala. Comentariul este la obiect. Perfect!!!!!!!!!
Sărut mâinile și sufletul d-nă Ion Rodica Nicoleta, nu știți ce mare bucurie îmi fac cuvintele dvs! Mi-era teamă că mă veți ține minte cu boacăna din grupul Paranormal, unde am publicat greșit ceva lucrări literare și pe care nu am reușit să le șterg... Dar se vede că nu mă ”pedepsiți”... Mulțumesc!
fara cuvinte... cu lacrimi in ochi. Ma regasesc in povestea aceasta. Parca e smulsa din sufletul meu. Sper sa nu deranjey daca va spun ca mai vreau astfel de povesti minunate. Oh, da, ma vad pe mine si vad atatia asemeni mie, sugrumati de saracia vremurilor aceste. Ma bucur ca am citit povestea aceasta. Erup ca un vulcan in mine si in afara mea, cum ma simt, nu pot exprima in cuvinte. Felicitari!!!!!!!!!!!!!!!!!! Mii de felicitari! Cu adevarat exceptional!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!