Când apa devine duşmanul de moarte
şi-ţi pune durerea pe suflet
lacrimile te ard sub pleoape.
Ele vor topi suferinţa
în tristeţe pe faţa anotimpurilor.
Agoniseala mâinilor risipită
zăvor pune gândurilor de mai bine,
viitorul îşi trage cerul mai aproape
sub însemnul apelor străine.
Pe când trupul obosit se îndoaie,
puterile devin tot mai puţine
linişte împrumutând prin rugă,
marile porţi se deschid
cu numele Domnului în gând,
cât să se umple inima de pace.
Risipirea rodului dobândit
va naşte alt rod şi-l va înmulţi.
-->
Comentarii
Frumos!