Tu, pană dulce, pierdută-n căutare
Vino să îți descânt deochi de zbat
Copilule uimit, încă mai ai picioare
Pământul plânge surd de al tău drag.
Nu-ți arde tâmplele prea reci, de stele
Mângâie-ți zbuciumul înalt, de nori
Vino să creștem înzecita necădere
De dor, nicicând să nu mai zbori.
Îmbracă-te-n veșmânt de pământean
Și poartă blând, umil, povara morții
Să nu te pierzi, curent într-un ocean
Aici îți poți găsi destinu-n fața sorții.
În palma mea acum așează-te și plângi
Voi îmblânzi căderea-ți cruntă în țărână
Pășește mândru nu te târî pe brânci
Din ultima ta zbatere de mână.
14 12 2012
ȘTEFAN OANĂ
-->
Comentarii