Se dă între minte şi suflet, meciul vieţii.
Încep încălzirea, cu alergare şi dezmorţire de braţe,
în toamna rece, printre crengi desfrunzite.
Cerul pasează stropii de ploaie, pe rând,
toţi, preluaţi de suflet cu şoaptele respiraţiei
printre stelele rămase din noapte
să amintească gândul de dor învelit
în florile pământului – crizanteme
strânse la pieptul dintre mine şi tine.
Vântul strecurat în dimineaţa clipei, în rolul de arbitru,
se trezea din când în când, cu fluierul şuierat printre dinţi,
la gura sobei, povestind începutul fără de sfârşit...
25.10.2014, ora 09,39’

Comentarii