Nu vreau să văd
Cum roșul din propriu-mi sânge
Mă privește.
Nu știu să ascult
Cum verdele din propriu-mi trup
Îmi vorbește.
Dar vreau și pot
Să mediez un dialog
Între clocotitorul sânge
Și tupeistul verde.
Cu audiența la apogeu
Constat puterea culorii
Din trupul meu.
Și mă întreb
În neputința mea:
Culoarea are suflet
Sau propriu-mi suflet e colorat?

Comentarii
Țăranii au fost cei mai nobili locuitori ai acestei țări... Dar mai avem țărani adevărați?
Un fiu de țărani!
Mi-ar place să cred că sufletul meu are tentă regală, însă sângele e roșu clar. Bunicii mei, de ambele părți, au fost țărani.
Vă mulțumesc, domnule Nitu Constantantin pentru mesaj și sugestiva imagine. Pupici din Timișoara.
Felicitări!
Dar dacă aveți sânge albastru?
Cum muzele sunt puțin plecate-n concediu, am scos această „meditație” din arhiva personală. Îți mulțumesc, dragă Lenuș, pentru apreciere.
Versuri cu un tumultum de stări și culori...Felicitări!
Aleasă prețuire!