O inimă
din care cresc tornade,
vuiet
de tren dezlănţuit pe şine
fără mecanic
şi gri, mult gri, un continent de gri
prin care defilează, hoarde, adolescenţi
buimaci,
abia ieşiţi dintr-un război civil
calcă apăsat
fachiri moderni, indiferenţi
la rănile din talpă
alunecă graţios printre cuţite
fără să le pese că timpul
e-o spargere continuă de ceasuri
cu cadrane de cleştar
din când în când,
le mai trimite teiul câte-o floare, în semn de compasiune,
o floare albă, mirosind a lună şi-a cerul care,
deşi însângerat,
îşi mai păstrează încă albastrul nobiliar
din evul frumos şi liber
al cailor cu aripi
bătrânii
se preling sub poduri şi-n canale
şi aţipesc, visează
revărsări de spume - valuri cu coroană
pe vremea lor, se numea Thalassa
o respiraţie amplă, nezăgăzuită
azi, se numeşte Marea Moarta
se învelesc
cu zdrenţe din poezii uitate
şi se-ncălzesc
strângând în braţe contururi
ale unor trupuri dispărute
pe strazi pluteşte
miros plebeu
de transpiraţie şi cârnaţi
şi galbenul livid
al halbelor cu bere
nu mai ştie nimeni
că un oraş, oricât de mare,
are şi porţi…
-->
Comentarii
Multumesc, dl.Kanuti, imi plac cele trei perechi de manute.... o zi frumoasa va doresc!
gri, mult gri, un continent de gri...o imagine urbana bine conturata
timpul
e-o spargere continuă de ceasuri
cu cadrane de cleştar....metaforica definiție a timpului din același oraș,un timp fără continuări ,fragmentar
se învelesc
cu zdrenţe din poezii uitate...excelenta inspirație!
e strazi pluteşte
miros plebeu
de transpiraţie şi cârnaţi
şi galbenul livid
al halbelor cu bere..căderea in gregar,derizoriu și banalitate,admirabil dus poemul către acel final sugerînd o libertate nedorita,necăutată
un oraş, oricât de mare,
are şi porţi…
Multumesc, Lenus, atata timp cat reusim sa scoatem ceva frumos -sau macar acceptabil- din urat, e bine!
Cu drag,
Anca
Frumoase versuri Anca...Felicitări!