melancolie
Privesc indefinitul definit
și întunericul îmi stă pe umeri,
duc toate nopțile-n spinare,
robind tăceri și rumegând silabe,
se descompun în somn de aur pleoape
ce îndulcesc melancoliei gustul,
sună osânda sângelui din noi,
în ochii orbi visând singurătate,
franjuri de suflet spânzură în vină,
sporind în urne pulberea divină.
Dansează-n ochi lumini de neputință,
zeii ne-au părăsit, urcând la cer,
în lacul gol și nuferii-au murit,
clipa din ornic stinsă ne subțiază lumea,
degeaba ca Sisif noi încercăm urcușul,
căci ne topim în fumul de cocori
și-n Lynxul de la margine de lună:
din viața cea umilă jucăușă,
va rămânea în lume doar cenușă.
luni, 5 mai 2014
-->
Comentarii
Frumoase versuri!